Istoria Dragaicii

Dragaica este una dintre cele mai asteptate sarbatori populare romanesti din judetul Buzau. Semnificatia isi are radacina in perioada cu mult inainte de crestinism. Se spune ca Dragaica era o mireasa ce umbla pe pamant sau plutea prin aer in ziua Solstitiului de Vara, cantand si dansand impreuna cu alaiul sau de zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In timpul noptii aceasta baga bob in spicul de grau, impartea rod semanatorilor si femeilor, stropea cu roua plantele de leac dar si suferinta oamenilor, tratand bolile copiilor, ursea fetele de maritat, inmultea animalele si pasarile. Cand ziua ii este nesocotita, Dragaica aduce vijelii si furtuni, imbolnaveste oamenii, iar pe flori le lasa fara leac si miros. Aceasta sarbatoare se tinea inainte la poalele muntelui Penteleu din Buzau, fiind considerata de batrani zeita agrara, protectoarea femeilor maritate si a lanurilor cultivate. Dragaica se naste pe 9 martie, la moartea Babei Dochia, creste pana la 24 iunie, atunci cand infloreste planta cu acelasi nume, “Dragaicuta” sau “Sanziana”. In aceasta zi se strangeau la poalele muntelui proprietarii de boi, oi si cai din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania pentru a face negot.