Este imposibil sa nu il remarci datorita arhitecturii somptuoase si a stilizarii parca neobisnuite. Culoarea tipatoare parca te striga si iti fac cu mana sa te apropii, sa ii vorbesti, sa il fotografiezi si sa ii dai atentie.
Care buzoian nu si-a dat macar o singura data intalnire la palat? Cine nu s-a oprit in loc sa auda imnul “hai buzau!” cantat de ceasul din turn? Exista oare cineva care nu s-a asezat pe scarile palatului sa savureze o delicioasa cafea sau macar sa admire privelistea in zilele de sarbatoare?
Dar nu-i asa ca noaptea impune o aura cu totul diferita? Parca un nor de romantism coboara in Piata Centrala si te invaluie treptat facandu-te sa te bucuri de luminile nebunesti care se aprind in fiecare coltisor din cladire.
